Iarina Demian: “Daca pot face teatru, inseamna ca nu voi muri niciodata!”

Anul acesta, Gala Premiilor „Ioan Chirila” nu a mai avut loc la Ateneul Roman. Care au fost motivele schimbarii locatiei?
Editia a patra a Premiilor „Ioan Chirila” a fost mult mai greu de organizat decit celelalte, din cauza crizei economice care ne-a lovit pe toti. Faptul ca gala nu a mai avut loc la Ateneul Roman a fost o consecinta a crizei si a faptului ca am pierdut o multime de sponsori. La inceput nici nu puteam concepe sa facem gala in alta parte, dar pina la urma am inteles ca cel mai important lucru sint Premiile „Ioan Chirila” si faptul ca am reusit sa le acordam si anul acesta. Chiar si in conditii normale, sala Ateneului a insemnat pentru noi un efort material foarte mare, desi, recunosc, a meritat.

Ati pastrat intotdeauna discretia asupra vietii dvs.per­so­nale. Care este motivul?
Discretia mea tine de educatia pe care am primit-o de la parintii mei. Este si un instinct de aparare impotriva mitocaniei, a prostului-gust si a celor care si-au facut o profesie din a intra in sufletul tau cu bocancii.

V-ati simtit vreodata „depasita“ de fiul dvs., Tudor, in ceea ce priveste popularitatea?
Tudor m-a depasit de mult in privinta popularitatii. Mi-ar fi fost greu sa fi fost invers. Tudor a coroborat teatrul cu muzica, a facut o formatie si a capatat popularitate datorita calitatilor sale. Daca ar fi ramas doar actor, desi e foarte talentat, nu ar fi fost atit de cunoscut cum este acum. Din pacate, astazi toata tara alearga in mars fortat dupa imagine. Imaginea aduce popularitate, popularitatea aduce functia, puterea si banii. Societatea nu face nicio distinctie intre valoare si nonvaloare, ci mai degraba intre popularitate si nepopularitate. Eu nu am facut nicio derogare de la statutul meu moral, social si profesional, ca sa devin mai populara.

La ce proiecte lucrati in prezent? Am inteles ca si acum cautati sala pentru un spectacol… Despre ce este vorba?
Proiectele mele, in principiu, sint nenumarate si asteapta cuminti sa le vina rindul. Poate ca in mersul nostru inainte am inceput sa sarim etape, fara sa ne dam seama ca ne scurtam singuri viata. Timpul poate fi prietenul nostru doar atunci cind nu sintem excesiv de grabiti. De aceea eu incerc sa nu ma grabesc. Sala de care iti vorbeam este insa o mare problema. Sint foarte putine sali de teatru in Bucuresti si de ele dispun doar directorii teatrelor respective. Noi, cei care facem si teatru independent, nu prea avem solutii, decit daca intram in vederile lor.

Ce anume va da impulsul de a merge mai departe in momentele grele?
Doar bucuria de a trai. Merg inainte pentru ca acesta este modul meu de a-i multumi lui Dumnezeu ca mi-a dat ocazia sa vad soarele, cerul, marea si tot ce inseamna creatia lui.

Fiul dvs. s-a despartit de curind de Andreea Raicu, despre care s-a spus ca ar fi preferata dvs… Mai pastrati legatura cu ea?
Tocmai vorbeam de discretie… Nu este genul meu sa comentez relatiile pe care le-a avut sau le are Tudor. Nu m-am amestecat niciodata, in niciun fel, in viata baietilor mei, indiferent de ceea ce am gindit. Nu stiu ce se spune si ce nu se spune. Nu citesc revistele de scandal. Ma deprima.

Care a fost cea mai mare realizare a dvs. de pina acum?
Nu stiu care a fost cea mai mare realizare a mea, probabil aceea ca sint Om si nu i-am facut niciodata de ris pe parintii mei.

Facind un bilant al anului 2008, ce impliniri si ce dezamagiri ati trait?
Dezamagiri am tot timpul. Cea mai mare dezamagire a mea in 2008 au fost aceste ultime alegeri si spectacolul pe care l-au dat politicienii romani in fata natiunii. Au fost si impliniri extrem de importante. Stiu ca unora le-ar placea sa spun ca am primit un iaht sau o vila pe Coasta de Azur sau un milion de euro de la cine stie ce miliardar, dar nu este vorba despre nimic din toate astea. Pur si simplu, este vorba despre o operatie extrem de reusita la un genunchi, pe care am facut-o in Franta, la Bordeaux, si care mi-a redat bucuria de a merge fara dureri. In rest, daca pot face teatru, inseamna ca nu voi muri niciodata!